„Indicarea amprentei de carbon în DPP” - sună de parcă ar fi suficient să introduci pur și simplu o valoare a emisiilor de CO2. În realitate, există șapte metode diferite, consacrate, susținute de toți organismele de certificare serioase și de asociațiile industriale. Metoda cerută de ESPR depinde de produs.
O prezentare pragmatică a diferențelor dintre aceste metode și a modului în care trebuie utilizate în funcție de situație.
Problema limitelor sistemului
Un bilanț de CO₂ nu are sens fără a se specifica limitele sistemului. „Produsul X are o amprentă de 5 kg CO₂eq” este o afirmație lipsită de context. Cinci kilograme - măsurate până unde?
Cele trei limite ale sistemului consacrate:
- Cradle-to-gate - de la extracția materiilor prime până la poarta fabricii producătorului. Exclude transportul către comercianți, vânzarea, utilizarea și eliminarea.
- Cradle-to-grave - de la leagăn până la mormânt. Include faza de utilizare și sfârșitul ciclului de viață.
- Cradle-to-cradle - cradle-to-grave plus utilizarea materialelor reciclate în produsul următor.
Regulamentul UE privind bateriile impune o abordare bazată pe ciclul de viață. Se preconizează că ESPR va impune modelul „cradle-to-grave” în funcție de categoria de produse (proiectul pentru textile indică acest lucru).
ISO 14040/14044: cadrul fundamental
ISO 14040 și 14044 reprezintă standardele pentru evaluarea ciclului de viață (LCA). Acestea precizează modul de realizare a unei LCA, dar nu și regulile specifice aplicabile unui anumit produs.
Logica:
- Definirea obiectivului și a limitelor sistemului
- Bilanțul material (analiza intrărilor-ieșirilor: fluxurile de materiale și energie)
- Evaluarea impactului (conversia în CO2eq, consumul de apă etc.)
- Evaluare și analiză de sensibilitate
Realizat de o firmă de consultanță acreditată în domeniul LCA, un studiu conform cu standardele ISO pentru un produs costă, de obicei, între 10’000 și 50’000 de euro. Calculul este valabil între 3 și 5 ani, după care trebuie actualizat.
PEF: alegerea ESPR
UE a dezvoltat Amprenta ecologică a produsului (PEF) pentru a crea o abordare uniformă. PEF se bazează pe standardele ISO 14040/44, dar standardizează multe decizii:
- 16 categorii de impact (nu doar clima, ci și apa, consumul de resurse, acidificarea etc.)
- Reguli de calcul definite
- Valori implicite pentru datele lipsă
Pentru multe categorii de produse există PEFCR - Product Environmental Footprint Category Rules. Acestea reprezintă „partiturile” pentru PEF: precizările specifice pentru fiecare categorie de produse. Începând cu 2026, există PEFCR pentru piele, baterii, vopsele, produse lactate și câteva altele; textilele și ambalajele sunt în curs de dezvoltare.
ESPR mizează pe PEF. Cine comandă astăzi un calcul al amprentei de carbon ar trebui să întrebe firma de consultanță dacă oferă servicii „PEF-ready”.
EPD: alternativa consacrată în industrie
Declarația de mediu a produsului (EPD, ISO 14025) este forma dominantă în industria construcțiilor. Se bazează, de asemenea, pe LCA, dar conform standardului EN 15804 (pentru produse de construcții).
EPD-urile sunt emise de operatorii naționali ai programelor - în Germania, de exemplu, IBU, iar în Elveția, KBOB. Costul unui EPD pe produs este similar cu cel al unui studiu PEF complet, dar infrastructura este mai bine consolidată. Aproape fiecare producător de ciment, oțel sau lemn dispune deja de EPD-uri.
Noul Regulament privind produsele pentru construcții (UE) 2024/3110 impune obligativitatea EPD-urilor pentru multe categorii de produse pentru construcții și le leagă de „Pașaportul produselor pentru construcții”. Pentru producătorii de materiale de construcții: EPD-ul nu va dispărea, ci va deveni fundamentul.
„Cradle-to-gate” în practică: identificarea punctelor critice
Dacă nu vizați programul complet, ci începeți în mod pragmatic cu un calcul „cradle-to-gate”, acest lucru se poate realiza cu un efort semnificativ mai mic. Puncte critice frecvente:
- Oțel: aprox. 1,85 kg CO2eq pe kg (oțel primar), 0,3 până la 0,5 kg (arc electric din deșeuri)
- Aluminiu: aprox. 12 kg CO2eq pe kg (primar), 0,5 kg (reciclat)
- Ciment: 0,8 kg CO2eq pe kg
- Bumbac: 10 până la 30 kg CO2eq pe kg de produs textil, în funcție de proveniență și metodă de cultivare
- Poliester: 3,5 până la 6 kg CO2eq pe kg
Aceste valori provin din baze de date agregate precum ecoinvent. Pentru o primă estimare, este suficientă o înmulțire: greutatea materialului înmulțită cu factorul de CO₂ din ecoinvent. Pentru raportarea obligatorie, acest lucru nu este suficient, dar ajută la luarea deciziilor interne.
Ce valori trebuie să prezinte DPP?
În funcție de categoria de produs:
- Baterii: CO2eq pe kWh de capacitate a bateriei pe întregul ciclu de viață
- Produse pentru construcții: rezultat EPD bazat pe PCR, categorii de impact conform EN 15804
- Textile (proiect): valoarea PEF pe kilogram de produs textil
Unitatea de măsură este importantă. Emisiile de CO₂ pe bucată nu sunt, de obicei, comparabile, deoarece dimensiunile produselor variază. De aceea, se face întotdeauna referire la o unitate funcțională - kg, m², kWh.
Cea mai frecventă greșeală: solicitarea prea târzie a datelor de la furnizori
Bilanțul unui produs final este alcătuit în proporție de 70 până la 85 la sută din emisiile furnizorilor. Dacă furnizorul dumneavoastră nu dispune de date LCA, nici produsul dumneavoastră final nu va avea astfel de date. Solicitați acum datele privind emisiile din Scope 1 și Scope 2 de la cei mai importanți 10 furnizori ai dumneavoastră, nu cu șase luni înainte de termenul limită ESPR. Termenul tipic de așteptare până la furnizarea datelor într-o relație B2B este de 9 până la 18 luni.
Clasificarea pe categorii a Protocolului privind gazele cu efect de seră (https://ghgprotocol.org/) este utilă:
- Scope 1 - emisiile directe proprii (ardere la fața locului)
- Scope 2 - emisii indirecte generate de energia achiziționată (electricitate, căldură)
- Scope 3 - toate celelalte emisii de-a lungul lanțului valoric (adesea 70% și mai mult din amprenta totală)
Furnizorii dumneavoastră au, de obicei, sub control emisiile din Scope 1, iar cele din Scope 2 sunt gestionabile. Domeniul 3 este adevărata problemă - deoarece domeniul 3 al furnizorilor dumneavoastră reprezintă domeniul 1+2 al dumneavoastră. Acest lucru se propagă în sus pe lanț.
Recomandare pragmatică
Când vă gândiți acum la metoda pe care să o alegeți:
- Produse pentru construcții: EPD (este oricum obligatoriu)
- Baterii: PEF (este oricum obligatoriu)
- Textile, electronice, mobilier: PEF ca ipoteză de lucru, ținând cont de regulamentul delegat pentru categoria dvs. de produse
- Orice altceva: ISO 14044 ca bază și, dacă este necesar, migrarea către PEF sau EPD
Ce ar trebui să evitați: o metodă proprietară care, ulterior, nu este compatibilă cu formatul ESPR. Acest lucru generează muncă dublă.